Literatura," Şi uite aşa se cucereşte o insulă - Adela Greceanu, poezie şi Radu Buiucă, proză", Gheorghe Apetroae Sibiu

ŞI UITE AŞA SE CUCEREŞTE O INSULĂ

Avem astăzi a asista, cu bucurie şi multă admiraţie, la valul de spiritualitate literară declanşat şi sustentat în spaţiul cultural sibian de o pleiadă de tineri, de tipologii lirice şi livreşti, inedite , porniţi cu patosul creator caracteristic vârstei şi condiţiei lor intelectuale pe un drum de clasă iniţiatică, pentru a ajunge, cu siguranţă şi în cel mai scurt timp, în edenul desăvârşirii lor creatoare, prin literatură. Aşadar, după seria cărţilor lansate de tinerii scriitori sibieni, acum deveniţi consacraţi: Iustin Panţa, Dumitru Chioaru, Mihai Posada şi după ce aveam să-l admirăm, nu de mult, în una din şedinţele cenaclului literar „Vladimir Munteanu” pe poetul licean Radu Leluţiu, ca o revelaţie a literaturii sibiene, aşa cum îl remarca cu autoritatea sa, poetul Mircea Ivănescu, în acelaşi cenaclu , iubitorii de literatură au avut ocazia de a recepta o serie de creaţii literare promiţătoare, aparţinând altor doi tineri sibieni: Adela Greceanu – poezie şi Radu Buiucă – proză. În prezentarea textelor , poetul Iustin Panţa a observat la Adela Greceanu o încercare de poezie post modernă, aparent eluviind dincolo de literatură, a cărei adâncimi realizează ineditul, iar prof. Livia Mircea a sesizat lirismul evident într-un text încă aluvionar. Poetul Dumitru Chioaru, cu exemple pe text, deosebeşte o retorică incompatibilă cu normele poeticii dar compatibilă cu viaţa însăşi, un joc interesant de cuvinte care generează autenticul. Poetul şi prozatorul Ion Radu Văcărescu remarcă în compoziţia textelor prezentate de Adela Greceanu un ton al autoironiei (Am uitat totul), al negaţiei totale (Volumul titlului) şi un evident textualism (Clipa de faţă, A început ceva nou, etc. …). Poetul Iustin Panţa ,reluînd dialogul, colocvial, consideră creaţia poetei Adela Grancea ca fiind incitantă, uneori iniţiatică, dar şi în abundenţă de locuri comune.
Abordând textele lui Radu Buiuca, universitarul Dumitru Chioaru observă în acestea onirismul lui Radu Ţepeneag, iar prof. Livia Mircea sesizează, în analiza pe texte, un eu liric ermetizat în expresionism. Poetul Iustin Panţa, sesizând frecvenţa secvenţelor prozaice care abundă în scriere, afirmă că textele pot fi reconsiderate pagini de jurnal, fără a accede la finalitate . Florin Oancea încearcă a-l aduce pe Radu Buiucă, prin viziuneA sa grotescă şi captiv-ironică, prin stilul cu o rezonanţă barocă, în adiacenţe cu prozatorul D. Garnett, redând exemplar unele corespondenţe cu romanele fantastico-alegorice ale acestuia, străbătute de un fin umor ( în: A.Man in the zoo; The Sailor,s return...) , cu cele ale prozatorului german Franz Kafka – în „ Miti”, Das Urteil, Die Verwandlung... şi, de ce nu, cu cele ale prozatorului dominican Manuel de Jezus Galvan – în nuvela „Şi uite aşa se cucereşte o insulă”, inspirat acesta din lupta indigenilor împotriva conchistadorilor spanioli. Poetul Ion Radu Văcărescu îl apropie pe Radu Buiuca de Urmuz şi de Andrei Pierre de Mondiale şi aceasta prin acea latură a expresionismului şi a reificării unui drum al frigului absolut ( Saniobuzul), din care nu lipsesc elementele de proiecţie existenţială, ale unui erotism freudian, juvenil, într-o viziune anistorică.
Gheorghe Apetroae, „RADICAL”, Sibiu, nr. 1110, din 26 aprile 1994