Literatura, Un trandafir albastru, Gheorghe Apetroae Sibiu

UN TRANDAFIR ALBASTRU

pentru D. W.

Bolnav de un cer lazur şi-mpătimiri
îl înveleşti pe el în turmalinul rozei,
jertfind cu-vântu-i în corole vii -
azurul nopţilor cu rotunjimi de crini
şi vis pe-aleile de paradis,narcoze...
Le-adulmeci erigine raze serii zorii
ce ning albastru pe fereastra bolţii,
cuprinsu-i de nădejdi să i-l învii,
sorbindu-i seva marilor simţiri!...
Înfingi în el în joc ghimpii albaştri
adânc şi-n scalpul frunzei ruginii
ca-n sânii reci ai Lunii albe blânde
ajunşi cinabri-nflăcărările târzii!…
A te hrăni deplin din pomenirea lui,
o Blue Roze-n vămile încântătoare
te ţine umbră lui în bine-cuvântare !…
Balsamul tău ador i-al unei stele vii
în albăstriri la împlinirea zării,
a unei Blue Roze, veşnic trandafir
îmbobocind în cer, argilic şi divin
de-aşi dărui parfumul de lumină mării,
când slava-i sângerează-n lăstăriri
prin rădăcinile adamice de străluciri
în înfloririle cianice..În plină vrere
îl vrei crâmpei de cânt pentru-nviere
şi înger blând în slava sfintei taine,
un crist în lumea-ncoronării ,sfânt
ce s-a albăstrit de cerul lui, Treime,
când se visează şi-altor stele, mire...
Tu-mbrăţişindu-l,să-l desprinzi de ele,
îi sorbi din zicere în revederi lumina
înalţi crucea-i albastră-n irişi,torţe
pe cer,în ramuri dese stele eritrine
îmbobocind divin, tu xilă Blue Roze
aproape a-l simţi,te pierzi în el parfum,
te aperi să-ţi hrăneşti din el cu-vinte...
Că toate cresc spre a rodi în vremi
şi-n vreri din jarul recilor morminte !…