14 .I..PĂŞIND LUMINA LOR
Dar, în Olimp, nu ştii că e Palas- Atena ?
Era, pe când curgeau solar
sudorile cu iz de mosc incins
pe-alama feţelor agreste,
când ochii de-ametist ai pietrei reci
de cer aprinşi,
se deschideau în large arcuiri
pe crestele-n uluce,
când fagii pe obârşii ,
de vânturi retezaţi,
zăceau agest în lunge prăvăliri
sub osândirea Crucii…
Erai acolo, unde marii zei,
pe codrii împăraţi,
îţi cuvântau ales din înfoşnirea frunzei …
Izvoarele, curgând din patul Proserpinei,
te primeneau cybilic,
cu glas de ne-nceputuri,
prin pajişti înroite-n fluturi
în culori rebele…
Pârleazul vechi, sărindu-l,
te înfloreau, în ele !…
Şi hoinăreai, aşa,
prin clipa unor duhuri sfinte,
păşind lumina lor
pe tăinuite trepte,
nelinişti , răscolind în sufletele
cu obîrşii
în flăcările îngerii, din abisale vetre !….
Dar, în Olimp, nu ştii că e Palas- Atena ?
Era, pe când curgeau solar
sudorile cu iz de mosc incins
pe-alama feţelor agreste,
când ochii de-ametist ai pietrei reci
de cer aprinşi,
se deschideau în large arcuiri
pe crestele-n uluce,
când fagii pe obârşii ,
de vânturi retezaţi,
zăceau agest în lunge prăvăliri
sub osândirea Crucii…
Erai acolo, unde marii zei,
pe codrii împăraţi,
îţi cuvântau ales din înfoşnirea frunzei …
Izvoarele, curgând din patul Proserpinei,
te primeneau cybilic,
cu glas de ne-nceputuri,
prin pajişti înroite-n fluturi
în culori rebele…
Pârleazul vechi, sărindu-l,
te înfloreau, în ele !…
Şi hoinăreai, aşa,
prin clipa unor duhuri sfinte,
păşind lumina lor
pe tăinuite trepte,
nelinişti , răscolind în sufletele
cu obîrşii
în flăcările îngerii, din abisale vetre !….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu