LITERATURA, ÎN LIPSA DE SENIN ŞI LINIŞTI; GHEORGHE APETROAE SIBIU

ÎN LIPSĂ DE SENIN ŞI LINIŞTI

Pe şarul bolţii turmaline
de fulgerări , în seri, cinabre,
însingurarea, cum amorul
ţi-i zodia, cerc de lumini !…
şi Totu-i gri, în cer şi-n tine !…
dar cine nu a fost încins ,
de alergări pe zări lazure
şi-n anatas, de mari simţiri ?..
Se zbate-n tine jarul stelei...


Nisipu-ţi din vrerea durerii
virgin, prin trupul firii blânde,
supusul norilor idilici ,
prin el, se-nvălurează marea
şi-atât de des se-ascunde-n spume !…


De tine şi-a prins în risipă
lumina vrerii – albe aripi,
plutind pe celestine bolţi !…
Şi tot îţi dă târcoale – n legi
agilă-n irişii săi verzi,
şopârla tălpilor pribegi,
să-şi scuipe duhul prin havuze,
lăsând în arşiţi albe bolţi...


Gândind a-ţi desena pe umăr
Selena-n seri,să-ţi scalde-n îngeri
fecioara pulpă, glezna-n mers,
cum albatrosu-n zbor celest,
îndepărtându-şi lunge aripi,
închină ceru-n largi rotiri
în multe coborâri pe valuri !…


Pământ de stea, din cer, stingher
cu-o sângerie vrere-n minte,
în dor de trecere , ne-nvins
de fulgerul luminii sfinte,
porţi voia în solare vise ,
cum sângele-ţi în mari ne-linişti,
ţâşnind din lampadarul criptei,
prin oase-ţi steaua lunecând !…


De viscol, ţi se-nchide zarea
atât de des ,cum spuma mării,
stropind seninul cu zăpezi,
explozii roze în priviri !...
sub nori se-nvălurează marea -
Un ne-cuprins de amăgiri,
în lipsă de senin şi linişti !...