Literatura, "SPERANŢE ÎN CROME", Gheorghe Apetroae Sibiu

24. I. SPERANŢE ÎN CROME

Acum trebuie să cobori pădurile roze desmin ,
pe steiul granat-limoniu,sub cerul turcoaz,
spre a te mirui cu balsamurile de răşini
ale brazilor tremoliţi doborâţi şi purtaţi în stihii,
sub orizontul foarte mic, îngropat de necunoscut,
în puhoiul cel tulburat de necunoaştere ,
urlând ameninţătoar la serpentinele văii ruginii…
să constaţi cum înnoroiază, cu voma scursă
pe ulucele diamantine din creste de dioptaz,
în luncile de cireşi înfloriţi ,în travertin,
de mălini în turmalin şi lilieci azurii,
roza dantelată pseudo fluorin, cu-vinte aruncate,
inspirându-şi parfumul, întoarcerii, nonsens…
în mariajul adamit cu ploile de aprilie…

Nebun, furios, înspăimântător e restul mic
din destrămările norilor melanterii şi alunii
purtători şi aducători de trăsnete şi fulgere ,
pe bolta cinabră, în chihlimbar şi crisoberil:
furtuni pe culmea neurcată , dezbrăcată de stele…
răsturnată în gânduri rebele, ale altor acum :
demers refuzat, pe un cer în nelinişti…
de acum, îţi porţi pe calea dorului căderea
dintre pârâu şi stele - imagini, emoţii rebele
mişcătoare, speranţele, risipindu-le iubirea,
cum cerul în realgar îşi risipeşte pe văile lungi
în parfum , abraşa recifă în noile neguri…

chemările nepricepute în ecourile mării pustii
le înţelegi în reale şi tainice doruri selene
durerile, în speranţa întoarcerii din mâine în azi,
aşa cum lupii flămânzi în haite se întorc,ucigaşi
adulmecând mirosul prăzii- căprioarele zvelte
coboarâte de la creste, la marginile satului
în înflorite, înmiresmate smaralde pajişti,
paznicii siderali soarelui, împăunaţi pe păduri …
şi, viiturile ploilor de acum se liniştesc în lunci,
acolo unde le simte izul nesperat poeta
de nămol,strecurându-se printre leşurile de fagi
şi ulmi doborâţi de furtuni, cu priviri mortuoare…
când neajunşii se cred şi se vor mai mult decât sunt…