23.. I. ÎN LIPSA FORTUNEI
Pe malul râului, în rugă,
asculţi cum plânge păpurişul,
cum trestii aruncate-n valuri,
cuvântă Sfixului l-atingeri…
Pe-oglinzi de lucii, despuiate
de elegantul stârc, petrece
Luna, regina cerului pe ape
cu briza viselor înalte…
Concert de toamnă ţine Eol
prin frunzele de-arin întoarse
cu sălciile ce-şi botează
în valuri ramuri mlădioase…
De vuiet, paseri uriaşe,
lovind cu clonţu-n stăvilare,
pornite-s ca să rupă digul
tăcerii vremii, să-l răstoarne…
Din ploi şi vânt, furtuni pe ape
se nasc mereu, lovind în maluri
demoni rebeli cu-vântul toamnei
purtaţi de-o Râură, în valuri !…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu