Literatura, " În lutul tău..." Gheorghe Apetroae Sibiu

VIII . . GHEORGHE APETROAE SIBIU - ELEGII ÎN IMAGINI

27. ÎN LUTUL TĂU
Dar, în Olimp, nu ştii că e Palas- Atena ?
Când crestele zoresc agreste
şi în neştire năbuiesc iubiri,
din resturi crise de trăiri
un luminiş crezut ceresc,
ţi-e Ne-nceputul iar sedus
de crinii reci ai pietrei vii
învesmântaţi în roz - citrin...
O crisă noapte ţi-e nălucă …
Poţi ca să uiţi de răsărit,
când zorii îşi sporesc corola
pe locuri triste, de irugă ?!..
Poţi şti, de unde steaua ta
în eritrin, rece-n simţiri,
spre seară tainică îţi urcă !?...

Sortit plecării triste-n spaţii,
pe lungile cărări albastre,
un lut eşti tu, cu chip de zeu
născut din hău, trezit din mit ,
în triste lunge contemplaţii...
şi prinzi contur din seva clipei :
izvorul de- armonii şi linişti,
cu cerul în nebun amor-
Tot , fulgerând lumini de graţii
ieşi ne - fiinţă în decor …
un singur, ne-ntrebat de alţii…
…
Dar înţelegi ecoul surd
al celor ce îţi cer iubire
târzie-n glas de desfrunzire…
Un dezgustat şi în plictis ,
te cheamă frunzele în lut !..
Că-n hăul lutului te simţi
mai liniştit, iubit şi liber…
De Ne-nceput, din nou trezit ,
să fulgerezi în hău lumina…
regal, în veşnicul albastru...
când alţii îţi speră tăcerea,
tu urci , pe demiurgic drum,
în drepturi sacre, nobil astru…


v