literatura, temple în flăcări, gheorghe apetroae sibiu

III . . GHEORGHE APETROAE SIBIU -


TEMPLE ÎN FLĂCĂRI




De-o ultimă privire, pleopele-ţi deschizi,


bătându-le în cuie, de-a infinitului travee,


s-adulmeci, din puterea lui, mirosul de miracol


pe loc a deveni mai diabolic vrerii Ariadnei…


Eşti restul măcinat de cer ,din proprii vreri


şi-ntoarcerea-n altarul vieţii îl refuzi romantic…


Infernul ţi-i destin - jar din simţiri, i-atingi


ispita , o tânjire a smoalei ce ades o colcăi


în sexul cu bacchanta senzuală ,ce nu-l pierzi


când scena orgiastică cu Lyaeus , o revezi…


Te crezi  norul  de foc, în cele nevăzute,


un obsedat de-orgii şi-n al Semelei pază…


Ţi-aprinzi mimări în Tatăl, vrerea în infern,


de ocloşita-ţi naştere în coapsa-i lui albastră


şi-n al prinţesei joc cu Dionys, cu pruncul ei


refugiul tău în ploi de flori, uitărilor căzute…


Te vrei , te crezi de drept olimpian divin ,


străin născut şi mort de două ori, la Delfi,


de nimfele- hyadele crescut spre-a nemuri…


In dansuri şi în cânt, un orgiast,de el te ţii


confuz, mântuitor şi-un genuin chefliu …


Din ultima-nchisoare - ntors cu chipul lui,


bacchantele-i seduci, pe fiecare, de odată…


la rând, le scoţi din foc şi le iubeşti pe rând…


Ca ne- credinţa ta, prin crist s-o mântuiască,


le cerţi credinţa-n semn şi le exorcizezi…


De-o –ncredere – n infern, pluteşti albastru,


în tine să-nţelegi că-ntoarcerea-i reală…


Şi-n zbor cu aripi reci selene, te îndrepţi


spre cerul lor chemat, fiinţă-n revelare …


s-aduci din trancendenţă smirnă şi sfânt mir,


asculţi ecoul unei mări pustii, în disperare


şi- ale lumilor dureri, în simţ de vindecare…


Întoarcerea din mâine -n azi, i-e scopul blue


elogiu unei mag, al cerului azur şi tainic….


Din ultima-nchisoare evadat, înger bolnav


în iris-ul unui cu-vânt, tot cerul îl aduni


cu stele-i libere pe zare, stingerea , valsând


şi-n margine de sat, pe Bacchus îl adapi


cu apele izvorului din astre, clipocind…


Înfrupţi cu înflorirea-ţi raza ce-o desprinzi


din miresmatice - smaralde albe pajişti….


Pe paznicii lui siderali , în moarte îi alungi

-luceferii împăunaţi de flăcări şi te bucuri,

când ploile îi sângerează blue în viituri


mari trocuri de ne-linişti, speranţe în Icarus,


jelind în reci luciri, portretu-ţi răzbunat

în peşteră ascuns… modelul lor de moarte….