Literatura, "Dor de neînceput", Gheorghe Apetroae Sibiu

GHEORGHE  APETROAE  -  TEMPLE  ÎN  FLĂCĂRI

DOR   DE   NEÎNCEPUT

Părul lung, i-l prinzi femeii

de bolţi, rece văl demonic...

să  acoperi clipa-n  care
zămisliţi alt cer cu stele,
lesne i-l desfiri  în gene,
pe- al apei întins îl  legini...

şi, de ştii , de ce nu ştii,
în templul zidit din rugă

furi lumină din postiri

şi-asculţi frunzei în plutiri,

foşnetul profan de limbă...

stai la rând, de plecăciuni...

un  nebun,  iţi iei  virgină,

vlaga  frunzei  în  rugină…
floarea ce o creşti în tindă,

în ghiveci, rostind cuvântul,

cioburi şi le- aduni cu trudă …

în lumină, fugi de  umbre...


mai  încingi cu clipa  razei,

îngeri reci, carnali la mijloc

şi  desfiri  misterul frazei -

crini  pe irisul albastru…

nudul ei  i-l plimbi  nou cântec-

mag al  spaţiilor  sacre…


nu mai eşti  cugetul stâncii...
neofit, să-ţi  strângi nălucii,

te ridici, dansezi  în ritmuri 

stele - n  ditirambe  sfinte… 

din  statuie-ţi naşti noi mituri
şi le-admiri, le cânţi  la Cruce...

Scoţi, de hang, sabia-n dans

şi-o  însângerezi  în  Crist…

Un ascet  fugit din slujbă-i,

să  rescrii  Coranu-n plângeri,

cânţi  de dor de ne-nceput,

madrigale-n cor  de  îngeri…