Harisma
Pe sub bolţile aurite
cu zorii de lumină,
în Isus să ajung,
cu smerenie păşesc
în glasul de crez
al clopotelor sfinte;
de graţie, mă închin
şi cerul slăvesc …
Duhul sfânt, pogorât
mă înalţă-n Treime
într-un miracol divin
de iubire, nestins;
Reverberează-n altar
lumini inefabile,
smulg din glasul razelor
nemurire şi vis …
Din Pacea creştină
înfloreşte o inimă;
irump nădejdi
pentru o lume-n Isus
cu adevărul Crucii,
care se revarsă
lumină de stea
peste apus …
Prealargul albastru,
Mântuitorul coboară
Îndumnezeitul trup
celest prin Cuvânt;
Mărturisesc crezul meu
în Isus, Mariei
şi-o naştere-a cerului
prin Ea, pe pământ …
Stele, prinse-n rozare,
la gâtul Fecioarei
îmi purifică gândul
de zăpezi şi mister …
Simt, dar, cum Isus
cu tainele lumii deschide
portale de aur
şi mă-nalţă la cer …
„Foaia Poporului”, anul V, nr. 11 – 12, anul 1995
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu