IV. SONATA AŞTRILOR
DE ORICE REST
Prezentul tău, de orice rest, va fi păzit…
Bolnav de cer şi-nşelăciuni,
te văd, te ştiu un răsfăţat copil …
Din început urci să cobori
într-un apus ploat cu stele
în nepăsări şi-n ne-nceput,
de duhul vrerii răvăşit-aprins,
un şarpe-al mărilor de-amor,
să muşti din nesfârşitul bolţii-
trezia îngerescului păstor -
Privindu-te-n oglinda stâncii,
cum te frîmânţi glodul desprins
din nicăieri , dorind s-ajungi,
să poţi visa din când în când
la ingeri şi copilărie,
clepsidra umbrelor extinse
şi-a duhurilor ne-ncepute,
din loc în loc o muţi prin rugi,
în zei şi flori, în îngeri şi cuvinte…
De stele te-nconjori şi-n zori,
pe râna cerului cărunt,
te porţi , o ne-ncepută fire…
în game lumii glăsuieşti
şi-n freamăt de regeşti dorinţe
cu vlaga sânilor albaştri
creşti nefiinţă în fiinţe,
tăcerea turnului, trezind,
bătătorind prin trupuri sfinte
făclii însângerânde-n rugi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu