literatura, păşind lumina lor, gheorghe apetroae sibiu

PĂŞIND LUMINA   LOR

             Dar, în Olimp, nu ştii că e  Palas- Atena ?

Era  pe când aici curgeau solar

sudorile cu iz de mosc

 pe-alama feţelor agreste,

când ochii  de- ametist ai pietrei vii,

de cer aprinşi,se-ncremeneau

în large arcuiri pe creste…

Eram acolo unde zei,

pe codrii împăraţi,

ne cuvântau ales din înfoşnirea frunzei ;

Goruni şi fagi pe obârşii ,

de vânturi retezaţi,

zăceau agest

în lunge prăvăliri sub Cruce…

Ne primeneam cybilic,

cu glas de ne-nceput,

prin pajişti înroite-n fluturi

în culori rebele,

izvoarele,

curgând din patul Proserpinei ,

un vechi pârleaz,sărindu-l,

ne înfloream în ele !…

Şi  hoinăream, aşa,

prin clipa unor duhuri sfinte,

păşind lumina lor

pe tăinuite  trepte, nelinişti ,

răscolind în sufletele cu obîrşii

în flăcările vii din abisale  vetre !….

Pădureni, Sibiu, 1989