VII ELEGII ÎN IMAGINI
1. IV. LA TOMIS
Lui Ovidiu Naso
Cum ar fi reuşit Academos
să te încerce cu elegia ,
dacă tu nu ai fi fost
melanianul cel neînţeles ,
neliniştit, surghiunit,
captiv la ponticul ţărm-
şansa cântecului trist...
să cânte Roma , la Tomis ,
alături de îngerii luminii …
Pe locuri pontice neritice,
buzele sărate ale mării
învolburează timpul fluid-
scurs, pelagic , nisipul
preserat de un cer nereid -
scoicile cu-vinte cristale
ce-ţi valsează crisalic
printre poemele tale rescrise…
Dinspre un ţărm litoral ,
pe smaraldicul mărgean
aplecată în urmărirea ta
Roma eternă,
în cheia valurilor,
în cheia valurilor,
disperată de a ta lipsă,
ţi-ascultă -n ne-linişti „Tristele”,
cântecul tău pentru Ea...
îi redă tinereţea
şi încă multă strălucire ;
În fiecare val, e chinul tău
din Tomis, Ovidiu
adânc ecou...şi graţia Romei
de întoarecere, la Ea !..
Te caută , de atunci,
în clarul de lună cetatea,
să-ţi mulţumească,
să te asigure de dragoste …
Te primeşte în slavă, Roma ,
eternă, triumfală,
eternă, triumfală,
să-i cânţi multe gloriile
cu lira ta tristă, Ovidiu!..
cu lira ta tristă, Ovidiu!..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu