V. ZBOR ÎN ABIS
Salcâmii s-au înzăpezit , pe ultimul ei chip
Teii se împlinesc în văl, se cunună în cântec
UN IDOL
Ninsă de - aprinderi, bolta sfântă se-nclină
codrului tău idol , mereu ne-timpu-i admiră -
izvorul iubirii în unde înnecate în ritmuri
de doi şi-n odihna luminii, umilă îi cântă ....
Lacul îi poartă gândul pe irişi de Luceafăr,
i-ascultă stelele-n păcătuire pe străfund
şi cornul de-argint, ecoul ireal între clipe:
un început stricat de ne-nceput netrecut...
Salcâmii s-au înzăpezit , pe ultimul ei chip
ninsori de flori cresc în amor mări de tăceri
balsam neant de adevăr narcisic şi de vid...
diavoli de sânge renunţă la rang pentru vreri ...
Teii se împlinesc în văl, se cunună în cântec
cu flori de- adevăr ning uitări - culori de amurg...
de libertate şi multă credinţă, o ură vrăjită
îşi oferă amoru-n beţii de parfum şi absurd..
S-a înfipt, azur de ne-linişti, cu-vântul în nimeni ,
crugul de îngeri şi-ascultă tăcerea –n dispreţ...
E cea mai pură închinare-mister şi iubire de sine,
arcul legământ între pământul tău şi alt cer ...
Ipoteşti, mai, 1966
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu