III. ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
PANTEISMELE DRAGOSTEI
Grădinile din jurul copilăriei tale
îşi înlăcrimau vernal pietrele
cu Galanthus şi Scilla , la Suseni...
Cu prea pura Narcisus poeticus,
în înfloriri... cu narcozele-i sfinte,
împărăţeai iubirile feminine...
Lui Hyacinthus, colorată în azur,
tu îi vorbeai şi o bucurai, atunci
de grija întoarcerii dragostei...
Mai târziu, desfătai cerul sideriu
pe Calea Robilor, cu Haos în braţe,
cu Nicotiana , desmine campanule,
peonii şi crini , în nobile nuntiri,
şi cu Philadelphus ...îmblânzeai rozele...
În toate îţi gemea şoptirea sinelui...
Le cântai sonate gersnerianelor astre
şi le tot întoarceai dragostea...
Îngerii iubitori de simţiri şi de linişti
sorbeau din smârcul de taine ale inimii,
fără oprire, roua ta de veşnicie,
aghiasma liliachie a nevoiei de sine
în cupele sacre de Antherinium...
Îţi bea sângele din adevăr, fluturii:
cicatricea petuniilor, în vitralii...
Să adulmeci , de adormire, splendorile,
să iubeşti tot mai mult melisele crine
în templul lor de flăcări ninse,
de carnalica frumuseţe feminină,
într-un joc adevărat, în ele prinse
în tresăriri de eolice şuiere aprinse
şi să zbori cu Eros, lumină în abis,
ai învăţat, la Suseni , de la flori,
de câte ori le-ai întors dragostea...
Boroaia, Suseni, 1966
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu