Literatura, Şi azi..., Gheorghe Apetroae Sibiu

  Omagii

                                                     Soţiei Ana

Maternă graţie, cu mâinile zăpezi
fără răgaz hrăneşti vieţi,
sporind lumina-n dimineţi
cu chip senin, astral...
~~~
Din tot ce dai nimic nu ceri,
      atunci când semeni primăveri
cu aripile de poveri
la cheiul încercat de val ...

Cunună vie în miresme-
copiii, flori pe braţe creşti;
la viitor eşti arbore de vieţi
şi graţie, în glorie eternă...~~~
~~~
Homages
                                                           To my wife Ana~~~
for all you give you ask for nothing,
then, when you grow springs,
with burdened wings,
at the quay washed up by the wave...~~~
vivid crown, shield and emblem,
children like flowers, on your arms you raise
for the future - a tree of lives and grace,
within the everlasting glory...

Maternal grace, cellular soul
you feed lives unceasingly
enhancing the light of every morning
with serene and starlike face...

GHEORGHE 
 APETROAE  - 

  REVEDEREA 
 DIN  ZORI

ŞI  AZI, COPIII….

Colinde albe-n jocurile prin zăpezi, roind

şi azi le-asculţi în trecere pe locuri de lumină

cu îngeri albi şi serafimi, în fulguiri  de crini

cu Pan, pândind pe nimfe, sihlele  păzind -

cântând din syrinx turmelor de cerbi şi ciute! …

Din fulgii norilor, ce-ţi bat sfioşi în geam,           

cu cerul coborâţi, la tine – ngenuncheaţi,

ţeşi văl brocard  urzit cu  acele de flori,

veşmânt de seară cristă  stelei în fiori,

pe sânii cei cuminţi de ceruzea ai zânei…

Copiii cu aprinşi bujori din bulgăreli  fierbinţi,

şi azi, în joc de bucurii, cu zâmbete şi vise 
înşiruie  făcliile de basme vii pe albul plai

şi râuri sângerii de râs le curg  pe irişii zglobii,

din raiul stelelor în izvorări şi-n grai...

 

Şi azi, petreci în cimbru toamna-n ruginiu

spre zori, la mările cereşti în troieniri târzii

şi coşi  cu fir de sânge, razelor, alb voal
pe cerul  în lazur şi-n ametist regal,

covorul aluniu brodat cu albăstrimea zării…

Din fulgii norilor, ce-ţi bat sfioşi în geam,           

cu cerul coborâţi, la tine – ngenuncheaţi,

ţeşi văl brocard  urzit cu  acele de flori,

veşmânt de seară cristă  stelei în fiori,

pe sânii cei cuminţi de ceruzea ai zânei…

Copiii- zei, luminile valsând  spre ne-nceput

tot dreptul cerului imund în ei îl afli lesne…
vrăjiţi de alb veşmânt, de ne-cuprins jertfiţi,

par  norii trecători prin recile zăbrele,

pleiade în surâs  trec plutitori pe sănii

din muntele Cyllene…

Boroaia - Suseni,  5.12.1960