PERIPLU
lui Emil Cioran
Întors la rostul tău,cuprinzi în braţe zarea,
cornişele cărării le-apuci din Răşinari
şi te întreci cu norii în pajişti alabastre
pe plaiul revederii zăpezit de ani …
La stâncile cărunte de ostenirea vieţii
ajuns, respiri sălbatic şi desprinzi de cer
azurul prăfuit de dor - o sacră revedere,
într-un decor de cetini, de vrajă şi mister …
Trezit de nesfârşit, aici tu îţi cerţi clipa,
privirea ţi-o arunci prin rariştea de pini
stropiţi cu zorile, spre crestele rebele
te-aleargă la crepuscul, iubire să le-nchini …
sclav, serii îi vorbeşti şi o hrăneşti cu stele
pe lucii de izvoare ce fug prin firea ta
cu amintirile întoarse din înălţimea Steazei
la boca văii strâmte, în a le-mbrăţişa …
Tăcerile din aşternutul de negură-a plecării
în reveria nopţii le stingi cu un sărut
pe genele ce cad din pleoapa de amurg,
în susur de izvoare şi în miros de brad
Rășinari, Sibiu, 1996
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu