Literatura, Cntecul lui Cristofor,Gheorghe Apetroae Sibiu

PRINŢUL CRISTOFOR I


În braţe cu spyrei şi kerrii, /
de vise mari adânci purtat,/
porni cu zorii pe Egee, prinţul,/
un doge cristic, spre Levant…/


În largul mării, lungi corăbii,/
călări pe valurile zării,/
cum stele pe-azuria boltă,/
un drum Selenei deschideau !.../


/El, ce-şi mâna în crezul vrerii /
iubirea unei noi Veneţii,/
lăsând romanticei Genove /
doar singur, dorul de lagună/
şi-un soare arzător, italic/
ce răscolea în ţărmul mării/
pelagicul nisip , în cântec,/
zorea închis în scoica vieţii.../

El, Cristofor, de Quinto, prinţ/
un tânăr doge marinar /
de mare rang, pe o galeră /
ce rupea zarea diademă , /
cântând a lui nefericire,/
unei corăbii genoveze!...
îşi adâncea în gând magia, /
cum largul, drumul egeean.../

Absenţa fragedei Felippa, /
o tânără prinţesă - zână, /
cu chip de crin şi trup angelic /
în simetrii sfinte, divine,/
îl cuprinsese şi i-o cântă /
cu glasu-i orfic, ritmic, marea... /

Ea, chinul lui şoptit i-ascultă /
şi- a lui credinţă vie , cerul,/
în dans de valuri cu smaragde/
corabia -n ruperi, grăbită, /
purtând prinţul îndrăgostit/
spre cheiul nobilui Levant…./


PRINŢUL CRISTOFOR II


- De unde-i el? - E fiu de Albisola !../
ţinut sub cer azur, /
de-ntinderi portocale…/
cândva, trecând pe străzi, /
la Boliasco, singur.../
vesel, se prezenta /
cu ” prinţul de Chiavara”-/
ţinut italic, pururea în soare.../
Mulţi îl ştiau că e de neam/
regal, urmaş ales /
al regelui din Quinto !../
Chiar şi Savona şi-l dorea al ei !.../
Îi desfira pretura, /
viţa princiară!.../

Deşi,unii, ziceau că l-au văzut /
copil, trăgând de sfârcul
unei pripăşite bone,/
vestala străzii, în Pindello !?../

Dar el, ajuns, în ani, acum /
de prea devreme /
iubit de ape , de Eldorado, rege, /
n-avu a recunoaşte-alt paradis
decât Genova ,/
veşnic însorind,/
în valurile nalte, miile de vele,/
acolo unde adăstau, /
cum stelele,/
galerele înalte, lunge caravele... /
de unde-i tatăl său, vestit /
nobil în rang,/
Domenico Columbo !?!?.......

De-acolo îşi scruta prin zodii, /
nesfârşirile, copilul Crist /
atras de cântecul /
cu voci sirenice-n răsunet
de sacre cântătoare păsări-/
valuri înalte în smarald
şi alabastre de mărgean /
purtând în glasul lor pe prinţ /
într-un balet de vis , /
pe-al lirei mării, nesfârşitul vals,
ritmând rivere-n ţărmul egeean…

Îl fericeau pe prinţ cărările
ascunse, tot cele ne-ncepute,
tot mai dorit de-abis şi de neant,
dorinţa de a - şi revedea
castelul princiar zidit pe stânci,
în nobilul Levant !...

din ciclul " Cântecul lui Cristofor",
în volumul de versuri" Fulgerând tăcerea", G.A.S.