FELIPPA, ÎN CĂUTAREA PRINȚULUI
Gheorghe Apetroae Sibiu
Dar
iată că de spaţiile în turcoaz,
din
ascunzişuri madeire,
la
ne-ncetata princiară rugă,/
cu
gândul revederii prinţului iubit,
pe
o corabie - n cărări de vise,/
de
largul zărilor deschise,/
de
o ultimă, în zacere-i, dorinţă,/
se
depărta de portul sfânt, Felippa…
atrasă
spre Levant, de o furtună,
chemarea
stinsă - a prinţului: /
iubirea
ei, iar ea, iubirea lui de mir .../
se
adâncea- n ocean şi-n gând/
de
drag de prinţ , la fericirea lui…/
de
revedere – n marea de iubire,
o
gracie –n Egee, nobila Felippa…/
din
Porto Santo, spre al lui Levant,/
corabia
pe ritm de vals, oceanul…/
Ofelia
norvegă, mării balerine /
învăluia
faleza - n sfintele tăceri, /
precum
un nor în lazurii culori,
şi-n
mari nelinişti, gându-i cuprindea, /
Azorele
din largurile ametiste… /
Felippa-şi
ostoia în reveria serii, /
dorul
de prinţ şi sinea depărtării
cu
zări în anatas, cuprinse de nelinişti…/
un
zvon de flăcări în a ei iubire,/
apusu-i
pregătea pe apele în vuiet,/
acea
întoarcere milerică în suflet /
la
prinţul, suferind de dragul revederii .../
Valsa
o lebădă stelară-n rătăciri/
cu
cerul sideral berilic şi realgar,/
în
ochii zărilor cu irişi, crisă, raza /
din
deslușirea strigătelor, zarea… /
Ea,
îi asculta, adamică chemarea !../
iar
trupul cris şi crin i se înmlădia /
în
dansul ei ştiut numai de valuri!.../
pe-
aceleaşi mări, prinţesa de Azore,/
iar
trupul crin angelic i se înmlădia /
în
dansul ei ştiut numai
de valuri!.../
Cu
obrajii limonii de îngerii încinşi /
şi
buze rozasii, de nobile obârşii, /
o
însoţea şi Luna-n căutările târzii /
cu
aripile-i largi de gând, în zborul frânt /
de
lungi vegheri, pe valuri de topaze ...
ciclul ” Cântecul lui Cristofor” v
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu