Literatura, Cântecul lui Cristofor, 19, Gheorghe Apetroae- Sibiu

CÂNTECUL LUI CRISTOFOR

 

 

  

 “  CÂNTECUL  LUI  CRISTOFOR”, 19

 
ÎNVINS  DE  UN   MISTER
 
La Porto Santo, câţi pescari seduşi
de larg sirenic  şi de ţărm desprinşi
în slobozirea lor pe  albăstrimi
şi-n adâncirea  azuriului  ocean
cu  luntrea  între valuri  prinsă,
întorşi cu nadă-n portul  Madeirei
 în leagănul molatic al tăcerii
şi-al simfoniilor de valuri crisotile,
 
Lui,  prinţului  vrăjit de ape,
îi despleteau o lume de credinţă
de împliniri  pe  alte ţărmuri…
cum că  l-apusul  de Azore ,
pe  serpentini de cer, sub veghe,
într-un cuprins  adânc selenic,
zăriră în plutiri  de stele
melanicul cadavru - al unei fete,
fecioara brună  de malaghe
cu irişi corindon , buze icone ,
la gât cu perle-n salbe, în mult aur,
din altfel de –nfloriri stelare…
…seminţe pe tulpini  tremole …,
 
Lor,  prinţul  le  fura - nţelesul
şi  se  simţea  ademenit  de-o zare
a unui neştiut albastru   
în vreri de cucerire, însetat de aur…    
un dor de drum, oceanu-i creşte...
a hoinări-n cântări de ape crise
în  brize line –n  siderale vise,
izvod de drum, câmpii stelare
i- aprind trăiri şi fulgere în candeli :
sunt zorii  prinşi în antrenări  cinabre
ce risipesc, mai mult,  la prinţ,
iubirea lui pentru  Felippa !…
…în schimb ,  plineşte-n pregătiri
în Porto  Santo, mari corăbii,
de  lunge  drumuri constelare !...
 Gheorghe Apetroae- Sibiu

 

 “