CÂNTECUL LUI CRISTOFOR”, 20
DOR DE NEMĂRGINIRE
La Porto Santo, în castelul prins
de grele nesfârşite valuri,
care.i loveau zidul barbare ,
se înmulţea, în schimb, în prinţ,
un dor aprins de alte ţărmuri,
de insula bogată-n perle,
şi în vesmânt de aur,
un celestin din neştiut cuprins
- Cimpangu -n zare,
deschis în cer şi în ocean,
în crezul lui de mult pornit
spre locuri noi, l-alt ţărm de mare …
apusul e-n porfirul zilei,
adânc scăldate-n vreri cuprinsuri,
de andaluze, tăinuite Indii
şi-atrăgătoare temple japoneze
cu care Toscanelli , florentinul,
din frageda copilărie-i înflorise
visul, creştea-n dorinţa lui
de zboruri balerine
cuvânt din valuri de lumină
rosturi regale, de-mplinire!...
Şi-atât cât largul îl îndeamnă,
pe drumul marilor corăbii,
în prinţ, iubirea -i de Felippa
cu-atât pălea în dor de ape,
în valuri reci, de despărţire...
Cuvântul ei , sfânt în Levant,
acum derivă -n aventură,
prea lesne devenise cioburi…,
…nemărginirea, ne-nceputul,
ecouri, altui ţărm de aur,
pe prinţ, a le primi, îl cheamă....
G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu