Conversaţii lirice, La Port Arthur, G.A.S.

FULGERÂND TĂCEREA - REVEDEREA  DIN  ZORI

Gheorghe Apetroae- Sibiu

 

  

 LA  PORT  ARTHUR

 

Aici, din resturi argilii, o fire blue de cer încins

în suflul primăverii, plasmă din adânc desprinsă

eşti prund cu sângerări în vreri: chip de nisip  

ce creşti în duh, duh bolţii, granatic în cuvânt...

s-aduni din ploi de flori, balsamul greu de  mir,

sedus de jumătăţi de corn magnetice - n de-lir,

încercuit de-un gând involt, zvâcnind în bobociri

de îngeri cu lumini în aripi pe cerul în citrin!....

Ca să răsari din el, al lui şi-n sine-n re-găsiri

pe- algare mări  geode, colindător de stele,

în valuri crise-malachii, plimbi rozele re-bele...

Eşti rege pe columbe, pe  griji şi pe  mistere!..

Ţi-alegi, în schimb, simţirile în Thule, alte arce

din vieţile de aştri-n zori cu re- trăiri în Parce,

în mistice asceze, verşi razele, un râu de lacrimi!...

De suferi, stânci îţi cresc din cruce şi din datini,

un crin alb cu balsam, să i - l  oferi bacantei

virilă-n simţăminte mari şi în iubiri cu patimi !....

Speranţa noii dimineţi  zăgăzuită - n Sfinx,

din ce-s smeriri, să le înalţi, o rugă  la  părinţi,

în tot ce sapi adânc, să dai  de stele, de senin,

cu raze, re-nflorind  trăiri, în recile iatacuri...

De trecere, să scapi, re-izvodeşti în firi icoane...

le- aşezi : pe fruntea Lunii, mălinii coroane,

şi-n scrin femeiei uceniţă..Monah, cu chip de pelerin,

dintr-un gheţar norveg-spre Ron, pe-o glacială cale,

în pripăşiri de demoni, sub vălmăşii de-azur,

apostol crist devii şi-o strajă Ofeliei barbare,

s-o cânţi, ca şi Rimbaud, uimit de Port Arthur!...



CALVARUL  VRERII
 




Gheorghe Apetroae Sibiu

Gem  zeii  sărutaţi de îngeri
până îşi încolţesc
 în chinuri simţirea flăcării
din stânca albă mânjită
de sângele zorilor:
 adânci neegale albastre memorii...

pe braţe astrofilii de cer, mai porţi
 speranţe
după Socrate, gânduri în doliu;
negre şi castanii - în largul pântece-
îţi veghează atârnate roze,
 clipele aurore...

Eşti curtat de stafii, iar îngerii
revoltaţi  ţi-au răguşit
în gornirile false de slavă
pentru dorul tău
de limpezi veşnicii în roua aurie
 de pe genele crinului!..

În schimb, în larg adânc,
şoaptele valurilor- din rostirea stelei
 purtată de mag
asculţi sublime muzici cu armonii
celeste 
 pe buze vibrând  în cădere !...

pentru sacra perfecţiune exerseazi 
 troparele   unirii
cu calvarul vrerii din curcubeu
şi  reîntoarcerea la  cer a ploii calde
 prin slava porţilor verii!...

semn că în adevăr, alt adevăr s-a ascuns,
a  îmbătrânit de o neînţelegere
 a iubirii tale
 mereu îmbrăcată pentru zbor,
în acelaş strai cu misterul plăcerii!..   

   G.A.S: