ELEGII ÎN IMAGINI
În largul poienii din pădurea albastră,
la izvoarele serii colorate de toamnă,
Cerbul, plin de trufie în inima turmei,
un arcaş dibaci al coroanei tenebre,
adulmecă bolta, suflarea şi-aprinde…
săgeată cu vârful de sceptru s-aruncă,
ia stelele-n coarne şi cerul la fugă...
toţi arborii vremii îi freamătă-n vene…
Dar, de vânt îndemnaţi, spre pradă trimişi
în haită, pe cerb, de cornul de lună, aprinşi,
câinii Proserpinei îl scot din turmă
şi colţii: raze-i înfing în coapsele-i albe,
şi colţii: raze-i înfing în coapsele-i albe,
gambele-i sfâşie, spre luncă-l aleargă...
stele în salbe, copitele-i scapără…
sângele serii îi curge de sub chişiţa neagră
şi cade sub stânci andaluze, un tunet
cu-o ultimă spasmă, în ultimul muget…
....un astru, de zile apus, sub stei alunecă !...
Departe rămase de vreme, în ele trezite,
de urletul apelor însângerate de seară,
ciutele-l uită şi sorb izvoarele nopţii
din al zilei crepuscul, îmbătate de vise,
pe pajiştea luminii, petrec cerbu-n uitare,
în alte valuri de raze cu-ai nopţii centauri
pe pajiştea luminii, petrec cerbu-n uitare,
în alte valuri de raze cu-ai nopţii centauri
împreună se scaldă…
In mersul bolţii din noapte pasc zorii veciei :
flăcări de sânge în vreri dianic aprinse!..
E iarăşi logodnă şi e nuntă-n tot cerul,
e rai de placeri, poiana albastră-a luminii !..
Gheorghe Apetroae Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu