Literatura,Crepuscul întârziat, G.A.S.

 CREPUSCUL  ÎNTÂRZIAT
 Tu  Cronos, după chipul lui Chaos
zămislit din fertilele plăceri
ale Gaeei, din paternul Uranus,
firea incestă a umbrei - lumina
în cuvinte înşirată  în vreri,
de ce ţi-o ascunzi în graal ?...
Cu pumnalul lung, de ce loveşti
inima fiecărui trecător banal?..
Gândul tău purtat în inima stâncii
magnolie înflorită, clipei simţ
din ochii de ametist scânteiază
mari, vrerile buzelor în suspin-
zglobii file cu rune, în răsfoiri
de un molcom,neînţeles zefir!...
- Aprindeţi sânii fluorini ai Rheei
şi ne-limita lor în cybilic abis
voi, ai Geei: Uranus şi Pontus,
iubind rheicu-i chip ne-cuprins,
spre-a zămisli-o pe Ceto, marea
şoldurilor sculptate-n Gorgone
şi-a coapselor crisal -sângerii
în venerici,fluizi fiori,din sărutul
lui Cronos., ea  pe Zeus născu
şi bine-l ascunse de Cronus,
spre nemurire..., a nu-l înghiţi,
cum ascuns vieţuise şi Aeneas
la Amalthea, la o nimfă pe Ida,
acolo, la Troia..., aşa cum şi tu
uranic lângă Erinyes,la Olymp
călărind  împreună un Pegas-
fluturând lumina din a lui coamă,
... asfinţitul de atunci ţi-l amâni!...
G.A.S.