TEZA DE DOCTORAT – autor : Ing. GHEORGHE APETROAE, SIBIU --- “STUDIUL GEOBOTANIC ŞI ECONOMIC AL PAJIŞTILOR PERMANENTE SITUATE ÎNTRE RÂUL ORLAT ŞI VALEA TILIŞCUŢEI “---“ O lucrare ştiinţifică de referinţă europeană şi mondială “ ---- Articol redactat de prof. univ. dr. Mihai Vâjâială, U.S.A.M.V. Bucureşti şi publicat în “Tribuna Sibiului” din 5 februarie 2001.--- De curând, la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, ing. Gheorghe Apetroae, vicepreşedinte al Societăţii Inginerilor Agronomi din România, şef de serviciu la Oficiul de Cadastru şi Organizatea Teritoriului Sibiu a susţinut teza de doctorat cu titlul de mai sus, elaborată sub coordonarea ştiinţifică a eminentului prtolog român, prof. univ. dr. Paul Burcea. Din comisia de susţinere a tezei au făcut parte personalităţi universitare din USAMV Bucureşti şi din cercetarea ASAS, printre care: prof. univ. dr. G.V. Roman- preşedinte, prof.univ.dr. Gheorghe Motcă, prof. dr. ing. Mircea Pop, dr. ing. M. Neagu, cercet. şt. princ. gr. I – director al ICPCP Braşov- referenţi. Au mai participat :prof.univ.dr.şt. doc. dr. h.c. Gheorghe Bâlteanu, prof. univ. dr. I. Ignat, prof.univ. dr. M. Vâjâială ş.a.--- Studiul geobotanic şi economic al pajiştilor permanente situate între râul Orlat şi Valea Tilişcuţei, din bazinul hidrografic al râului Cibin, a avut ca obiectiv caracterizarea din punct de vedere floristic şi economic a vegetaţiei unui areal geografic care însumează 10.000 ha, cu altitudini de la 500 m la 1500 m, delimitat de V. Tilişcuţei, V. Cernavodă,, râul Orlat şi culmile muntoase Scoruşeţu- Crinţ, şi a fost elaborat de autor în reţeaua de cercetare a ICPCP Braşov, în perioada 1997-2000.--- Studiul pune în evidenţă posibilităţile nebănuit de mari de sporire a randamentelor la biomasa erbacee în ecosistemele din submontan şi montan, sindinamica tipologică a pajiştilor din areal şi fundamentează extrapolarea rezultatelor cercetării la zonele cu condiţii ecologice şi economice similare, la nivelul ţării. Tipologia pajiştilor a succedat identificării elementelor fitogeografice şi bioformelor caracteristice seriilor de fitocenoze prin cercetarea geobotanică planimetrică în relevee pe itinerar şi prin metoda gravimetrică- relevee pe cicluri de producţie, anual, într-un număr de 41 staţionare ecologice. Comisia a constatat că la baza determinărilor tipologice stau studiile analitice întreprinse de autor cu privire la structura geologică şi geomorfologică, cât şi de gradientică a factorilor ecoclimatici, edafici, socio-demografici şi zoonomici în sectorul cercetat, iar uşurinţa determinării interrelaţiilor factoriale şi constituirii fitocenozelor în limitele staţiunilor ecologic omogene s-a datorat cunoştinţelor profunde şi multiple pe biologie, fizica solului, geologie, din alte bramuri disciplinare pe care Gheorghe Apetroae, ca autor, le posedă, reuşind “ …. Să le valorifice cu mult succes într-un domeniu foarte dificil de abordat, accesibil numai pentru avizaţi” ( Paul Burcea). ---Prin studiile întreprinse asupra bioformelor din ecosisteme la nivelul de gen, de specii şi subspecii, cu privire la abundenţa-dominanţa, constanţa- prezenţa şi contribuţia specifică a speciilor , pe grupe floristice, autorul a identificat , pe etaje de vegetaţie, în strânsă legătură cu fitocenozele forestiere, cu hidromorfismul , edafo-trofismul şi termo-energeticismul biotipurilor din areal şi a descris amănunţit un număr de 9 tipuri de pajişti zonale, 18 asociaţii fitocenotice azonale şi intrazonale şi mai multe microfitocenoze. Cel mai bine reprezentat floristic în areal este tipul Agrostideto capillaris – Festucetum rubrae cu diverse specii mezo-xero-hidrofile.--- Toate tipurile de pajişti permanente determinate de autor au fost caracterizate chorologic, sinmorfologic, sinecologic, cenotaxonomic, sindinamic, tipologic şi economic. ---Pentru modul laborios şi original de fundamentare a tipologiei fitocenozelor din acest areal floristic extrem de diversificat, lucrarea sa – teza de doctorat- a fost considerată ca fiind “...unică în domeniul geobotanicii în ultimii 40-50 de ani, mai exact de la Iuliu Prodan, E. Puşcaru- Soroceanu şi K. Niedermaier, încoace “( M. Pop ). –- În acelaşi timp, pentru abordarea strict ştiinţifică a interrelaţiilor între factorii biologici, ecologici, antropici şi zoonomici, care determină specificitate şi diversitate sindinamică învelişului vegetal din areal, cât şi pentru concluziile obţinute în urma interpretării statistico-matematice a rezultatelor experimentale în cele două câmpuri de experienţă organizate în zonă de autor, studiul se relevă “… o autentică şi complexă monografie ştiinţifică, o lucrare de referinţă europeană şi mondială în domeniul geobotanicii(G. Motcă).---Ing. Gheorghe Apetroae , ca autor, în urma studiului întreprins, sesizează mai multe modificări în structura asociaţiilor floristice din ecosisteme, legate strâns de variaţia unor factori ecologici, economici şi social-antropici, cum ar fi: regimul de precipitaţii, edafo-trofismul solului, aportul sau lipsa fertilizanţilor organici şi minerali, exploatarea raţională sau lipsa de exploatare-valorificare şi întreţinere a covorului erbaceu…, cu influenţe majore în modificarea raportului între constituenţii chimici ai substanţei uscate şi în conţinutul de elemente edafo-trofe din sol, determinând , astfel, o transgresivitate vicariantă sau regresii spaţiale la specii în funcţie de dinamismul factorilor amintiţi, translaţii biotopice relevate de prezenţa dominantă sau codominantă a speciilor stenoice noilor condiţii.--- De asemenea, în urma maximizării tehnice şi economice a rezultatelor experimentale, prin utilizarea funcţiilor de regresie liniară şi pătratică şi prin compararea economică a seriilor de variante de fertilizare minerală şi organică, în acelaşi cuantum de substanţă activă, autorul a constatat că producţiile cele mai mari de SU se obţin la cele mai mari doze organo-minerale, însă dozele moderate de fertilizanţi organici şi/ sau minerali se dovedesc a fi, din punctul de vedere al structurii floristice- valorii pratologice, cheltuielilor de producţie şi cantităţii de SU obţinute, cele mai eficiente. – De remarcat , la acest capitol, introducerea pentru prima dată în literatura de specialitate – privind producţia pajiştilor, a metodei de stabilire a dozelor de fertilizanţi, cu o mare exactitate tehnică şi economică, prin adoptarea ecuaţiilor de tip Mitscherlich, cât şi determinării elementelor edafo-trofe şi remanente din fertilizări, folosind metoda bilanţului-“ … metodologia propusă de autor constituie o contribuţie de excepţie la economia de fertilizanţi, reducerea cheltuielilor tehnologice, creşterea rentabilităţii producţiei pajiştilor, cu influenţe notabile în reducerea preţului de cost la produsele animaliere ( M. Pop ).--- Teza, cu un cuprins de 289 pagini, este structurată pe trei mari părţi, în 9 capitole, cu fundamentare ştiinţifică şi experimentală pe subcapitole, iar rezultatele studiilor şi cercetării sunt relevate în 101 tabele-sinoptice, 54 de grafice şi în 9 cartograme. --- Lucrarea este completată de un număr de 16 tabele anexă, care cuprind calculele de varianţă, de transgresie şi de maximizare a rezultatelor experimentale, cât şi cu un număr de 45 cartograme floristice, care cuprind fitocenozele din areal, pe sectoare cadastrale, cu evidenţa grafică a tipologiei staţionale şi în cadrul cărora, pentru susţinerea evidenţei tipologice, sunt înserate un număr de 78 de fotografii color.--- De asemenea, pentru documentarea ştiinţifică, autorul a folosit un număr de 177 lucrări de specialitate, aparţinând unor autori români şi străini consacraţi.--- Lucrarea, prin nivelul ştiinţific şi rezultatele cercetării experimentale “ depăşeşte cadrul tezelor de doctorat la care s-a asistat în domeniul fundamental agricol în ultimii 20 de ani” ( G. Motcă), iar pentru datele originale, de mare importanţă ştiinţifică şi practică , pe care le conţine, “ un tezaur de informaţii ştiinţifice, un privilegiu pentru un institut de cercetare, dacă ar deţine un asfel de exemplar în biblioteca sa “ (M. Neagu ), comisia a hotărât să acorde autorului ei, ing. Gheorghe Apetroae, titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe agricole şi silvice- domeniul agronomie, cu “ Foarte bine “ şi elogii.