LITERATURĂ ESEISTICĂ, "Despre neînceput",

din volumul de poezii şi eseuri




“ Despre neînceput”
de Gheorghe Apetroae



Cu gândul prafului
colinzi banal
cărarea începutului
şi arunci
săgeţi stibinice
de sărbători
şi lacrimi
în scuturile glaciare
de cuvânt…
De clipe rătăcit,
în templul flăcării,
treci mâinile pe zare;
dezmierzi
nemărginitul
de geometrii adânci…
fiinţă,
în trecere,
cu zâmbetul,
smulgi vieţile
ascunse,
din sălbatice stânci…
Vulturii leşului galben
“sărută” norii harnici
purtând în aripi
torenţii :
granatice-grâne,
urlând în cascade,
azurite păduri…
-Iată-ţi gândul nisipului!
îşi plimbă fiorii
roua clipei,
împărtăşindu-ţi
prima simţire,
în locul tainei,
când sorbi
trecutele lumi!…
Şi ce-I substanţa-câmp
a toate câte se petrec
în dans
cu ritmul veşnicit
al razei ?!
E el,neînceputul
învăţat să
cânte -
de la început-
sonata zorilor
la noul asfinţit!...
… culorile vii
şi umbrele
le întâlneşti
ş-n liliacul
încă ne-nflorit!….