POTRIVIRI , din volumul „FULGERÂND TĂCEREA”
de Gheorghe Apetroae
Din TOTUL , cercul de simţire
l- arunci în mijlocul vâltorii,
prea-feminină în „metesis”…
În cercul vid , cadenţa-i ţii
cu paşi magnetici printre aştrii,
şi în măcel , i-alungi misterul
pe Iris şi-i admiri albastrul,
alb voal , cuvântul i-l întinzi,
să-ţi graviteze-n jur eternul!….
Ca să-l atragi , îi pregăteşti
un câmp de maci albi ,întâlnirea,
tot strălucindu-i regăsirea,
pe cercul vrerii , în descântec…
Hai! lasă-ţi urma , lui o rană
pe buzele-ţi, al său cuvânt
adânci nelinişti să-ţi sporească,
în jumătatea- ţi cer zidind
şi vindecarea ta , prin cântec…:
Lui, Tot , plecat, la reveniri,
să nu-i recuperezi trecutul ,
ci doar atât să ştii, să „ simţi”
că ideal îi eşti şi –l bucuri,
înzăpezirea -i cer, sporind
sublimul cris de alabastru …
Substanţa-i trupul împărţit,
rodind mereu alt anotimp,
prin” simţ” nelinişte îi luneci,
simţirea- ţi , altui înlesnind...”
În rest, fii frunza ruginită
din viaţa-i toată desfrunzită,
pe Styx, în sloboziri, plutind
şi unduindu-i mari nelinişti!…
Că din rugina ei tu-i sângeri
un cer carnal în neştiuturi ,
plăceri adânci ,ca să îl bucuri
şi să-l uneşti cu-n Tot-divin ,
de a lui grijă, înverzind !...
Stibinic nimb îi porţi Netimpul:
c-un fulger viu , crisoberilic
poţi smulge Jertfei tale harul,
rostirea nemuririi : clarul
de adamit, solar , în grijă-ţi ....
În valu-ţi de cuvinte , Magul
ţi-l farmeci şi-i spumezi simţirea!…
Să-L uiţi , Ninsoarea despărţirii
Te vrea-n uniri cu Ne-nceputul !…
de Gheorghe Apetroae
Din TOTUL , cercul de simţire
l- arunci în mijlocul vâltorii,
prea-feminină în „metesis”…
În cercul vid , cadenţa-i ţii
cu paşi magnetici printre aştrii,
şi în măcel , i-alungi misterul
pe Iris şi-i admiri albastrul,
alb voal , cuvântul i-l întinzi,
să-ţi graviteze-n jur eternul!….
Ca să-l atragi , îi pregăteşti
un câmp de maci albi ,întâlnirea,
tot strălucindu-i regăsirea,
pe cercul vrerii , în descântec…
Hai! lasă-ţi urma , lui o rană
pe buzele-ţi, al său cuvânt
adânci nelinişti să-ţi sporească,
în jumătatea- ţi cer zidind
şi vindecarea ta , prin cântec…:
Lui, Tot , plecat, la reveniri,
să nu-i recuperezi trecutul ,
ci doar atât să ştii, să „ simţi”
că ideal îi eşti şi –l bucuri,
înzăpezirea -i cer, sporind
sublimul cris de alabastru …
Substanţa-i trupul împărţit,
rodind mereu alt anotimp,
prin” simţ” nelinişte îi luneci,
simţirea- ţi , altui înlesnind...”
În rest, fii frunza ruginită
din viaţa-i toată desfrunzită,
pe Styx, în sloboziri, plutind
şi unduindu-i mari nelinişti!…
Că din rugina ei tu-i sângeri
un cer carnal în neştiuturi ,
plăceri adânci ,ca să îl bucuri
şi să-l uneşti cu-n Tot-divin ,
de a lui grijă, înverzind !...
Stibinic nimb îi porţi Netimpul:
c-un fulger viu , crisoberilic
poţi smulge Jertfei tale harul,
rostirea nemuririi : clarul
de adamit, solar , în grijă-ţi ....
În valu-ţi de cuvinte , Magul
ţi-l farmeci şi-i spumezi simţirea!…
Să-L uiţi , Ninsoarea despărţirii
Te vrea-n uniri cu Ne-nceputul !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu