„EXISTĂ O ALTERNATIVĂ POLITICĂ”
Acest eseu politic este publicat de Gheorghe Apetroae în ziarul „Rondul”,în anul 1999, la rubrica „Opinia politicianului” , motivat de frecventele trădări , de către actualii parlamentari, a ideologiilor de stânga şi de dreapta.
Ultimele sondaje politice relevă translaţia masivă a electoratului dinspre centrul democratic şi dinspre liberalism spre democraţia pro-socialistă. Şi aceasta numai la trei ani de când aceeaşi masă electorală se transfera cu aceeaşi rapiditate, de la socialismul utopic postdecembrist politic declarat salvator, care eşuase social, spre o dreaptă ce se declara democratică şi liberalistă. Motivaţia, atunci, nu era alta decât sancţionarea stângii pentru prestaţiile sale slabe în economic şi , implicit, în social,în perioada de la Revoluţia din decembrie 1989, până la alegerile din anul 1996. Sancţiunea nu consta decât în înlocuirea stângii cu o dreaptă constituită din mai multe formaţiuni politice slab reprezentate individual , adunate într-o convenţie care, într-un mod cu totul conjunctural şi în alianţă cu Partidul Democrat, reuşise, într-un mod miraculos, să preia de la stângă, puterea.
Acum, acelaşi electorat care la 1996, prin orientarea sa de schimbare îşi idealiza şansa salvării sale sociale în promovarea forţelor politice de centru-dreapta, contestă cu vehemenţă prestaţia slabă, de data aceasta a dreptei democrat –liberale.
Se pune, dar, întrebarea!? - Care este adevăratul mobil al acestor translaţii politice ? O idee care s-ar reţine ca verosimilă, ar fi aceea că rezolvările sociale prin politic, prin exerciţiul electoral de la 1996, nu ar fi altceva decât manevra premeditată a stângii democrat-socialiste , de dirijism al electoratului, în condiţiile eşecului social al stângii greu de surmontat într- o nouă legislatură, spre o dreaptă politică nepregătită, tocmai pentru a-i demonstra incapacitatea sa absolută în soluţionarea de moment şi de perspectivă apropiată a crizei economice – sociale adânci în care se găsea ţara, declanşată de stângă şi a-i determina ,astfel , dreptei,compromiterea grabnică. Scenariul stângii a reuşit, dacă e să considerăm ce relevă sondajele actuale, la anul 1999. Reuşindu-i manevra politică, de pasare a puterii şi răspunderii sociale, democraţia socialistă reuşise retragerea strategică la odihna noii legislaturi, în opoziţie, pentru a-şi reface forţele şi a-şi începe următorul exerciţiu electoral pe fondul continuei înrăutăţiri a vieţii economice - sociale, ofensiva de distrugere a dreptei. De ce îi poate reuşi stângii ofensiva? Pentru că acelaşi electorat s-a sesizat de accentuarea stării morbide a economicului şi socialului, de faptul că prestaţia politică a dreptei nu a adus nici o îmbunătăţire masei largi de alegători, condiţiei sale sociale.
În acest context, electoratul, verificând potenţialele slabe de redresare economică şi socială ale celor două sfere politice, le va invalida alternativ, beneficiind de rolul său de normalizator politic.
Mai mult, după atâtea încercări, electoratul a ajuns să înţeleagă şi faptul că apariţia a tot felul de facţiuni şi alianţe în ultimul timp pe eşichierul politic nu sunt altceva decât manevrele abile ale unor oportunişti politici care, gândind că pot scăpa de descalificările formaţiunilor politice compromise social şi din care au făcut parte, încearcă să apară într-o altă lumină.
Desigur, electoratul responsabil politic şi social are obligaţia de a investiga toate structurile politice, de a căuta şi promova cea mai favorabilă alternativă politică prin care se curăţă societatea de toate plăgile antisociale, să-i revigoreze toate ansamblurile şi să-i asigure progresul pentru a ne câştiga definitiv şi prin forţele noastre proprii, fără ploconiri şi cerşire, demnitatea de aleasă naţiune.
Desigur , un segment important al electoratului, în prezent fără o opţiune politică, se identifică cu cei mai competenţi oameni profesional şi cu cei mai morali. În rândurile lor , se numără cele mai înalte vârfuri intelectuale ale societăţii româneşti, cei mai morali , mai simţiţi, mai demni oameni, cu toţii dezamăgiţi de prestaţiile sociale de până acum ale sferelor politice ce succed la guvernare, cei care nu şi-au găsit o formaţiune politică în care să aibă încredere şi să o susţină cu competenţele lor.
Există, dar , şansa partidelor neparlamentare, a celor necompromise în exerciţiul puterii, de a explora cu succes acest segment electoral , de a-l activa şi utiliza, atât ca reprezentare în organismele locale şi cele parlamentare cât şi ca forţă de susţinere electivă pe direcţiile ideologice şi programatice ale acestor formaţiuni politice, de angajare efectivă în servirea exemplară a tuturor cauzelor sociale ale ţării.
Această nouă alternativă , necompromisă, ar putea întrona ordinea în toate segmentele economice şi sociale, prin noi măsuri legislative, cu adevărat democratice şi sociale, care strict urmărite şi aplicate ar reuşi să asigure progresul general al României, aşa cum aceasta şi-l merită, cu prisosinţă, în rândul statelor civilizate din Europa şi din lume.
Ing. expert Gheorghe Apetroae - membru al Consiliului Naţional al Partidului Democrat Creştin, preşedinte al Organizaţiei judeţene Sibiu a PNDC şi consilier judeţean de Sibiu
Acest eseu politic este publicat de Gheorghe Apetroae în ziarul „Rondul”,în anul 1999, la rubrica „Opinia politicianului” , motivat de frecventele trădări , de către actualii parlamentari, a ideologiilor de stânga şi de dreapta.
Ultimele sondaje politice relevă translaţia masivă a electoratului dinspre centrul democratic şi dinspre liberalism spre democraţia pro-socialistă. Şi aceasta numai la trei ani de când aceeaşi masă electorală se transfera cu aceeaşi rapiditate, de la socialismul utopic postdecembrist politic declarat salvator, care eşuase social, spre o dreaptă ce se declara democratică şi liberalistă. Motivaţia, atunci, nu era alta decât sancţionarea stângii pentru prestaţiile sale slabe în economic şi , implicit, în social,în perioada de la Revoluţia din decembrie 1989, până la alegerile din anul 1996. Sancţiunea nu consta decât în înlocuirea stângii cu o dreaptă constituită din mai multe formaţiuni politice slab reprezentate individual , adunate într-o convenţie care, într-un mod cu totul conjunctural şi în alianţă cu Partidul Democrat, reuşise, într-un mod miraculos, să preia de la stângă, puterea.
Acum, acelaşi electorat care la 1996, prin orientarea sa de schimbare îşi idealiza şansa salvării sale sociale în promovarea forţelor politice de centru-dreapta, contestă cu vehemenţă prestaţia slabă, de data aceasta a dreptei democrat –liberale.
Se pune, dar, întrebarea!? - Care este adevăratul mobil al acestor translaţii politice ? O idee care s-ar reţine ca verosimilă, ar fi aceea că rezolvările sociale prin politic, prin exerciţiul electoral de la 1996, nu ar fi altceva decât manevra premeditată a stângii democrat-socialiste , de dirijism al electoratului, în condiţiile eşecului social al stângii greu de surmontat într- o nouă legislatură, spre o dreaptă politică nepregătită, tocmai pentru a-i demonstra incapacitatea sa absolută în soluţionarea de moment şi de perspectivă apropiată a crizei economice – sociale adânci în care se găsea ţara, declanşată de stângă şi a-i determina ,astfel , dreptei,compromiterea grabnică. Scenariul stângii a reuşit, dacă e să considerăm ce relevă sondajele actuale, la anul 1999. Reuşindu-i manevra politică, de pasare a puterii şi răspunderii sociale, democraţia socialistă reuşise retragerea strategică la odihna noii legislaturi, în opoziţie, pentru a-şi reface forţele şi a-şi începe următorul exerciţiu electoral pe fondul continuei înrăutăţiri a vieţii economice - sociale, ofensiva de distrugere a dreptei. De ce îi poate reuşi stângii ofensiva? Pentru că acelaşi electorat s-a sesizat de accentuarea stării morbide a economicului şi socialului, de faptul că prestaţia politică a dreptei nu a adus nici o îmbunătăţire masei largi de alegători, condiţiei sale sociale.
În acest context, electoratul, verificând potenţialele slabe de redresare economică şi socială ale celor două sfere politice, le va invalida alternativ, beneficiind de rolul său de normalizator politic.
Mai mult, după atâtea încercări, electoratul a ajuns să înţeleagă şi faptul că apariţia a tot felul de facţiuni şi alianţe în ultimul timp pe eşichierul politic nu sunt altceva decât manevrele abile ale unor oportunişti politici care, gândind că pot scăpa de descalificările formaţiunilor politice compromise social şi din care au făcut parte, încearcă să apară într-o altă lumină.
Desigur, electoratul responsabil politic şi social are obligaţia de a investiga toate structurile politice, de a căuta şi promova cea mai favorabilă alternativă politică prin care se curăţă societatea de toate plăgile antisociale, să-i revigoreze toate ansamblurile şi să-i asigure progresul pentru a ne câştiga definitiv şi prin forţele noastre proprii, fără ploconiri şi cerşire, demnitatea de aleasă naţiune.
Desigur , un segment important al electoratului, în prezent fără o opţiune politică, se identifică cu cei mai competenţi oameni profesional şi cu cei mai morali. În rândurile lor , se numără cele mai înalte vârfuri intelectuale ale societăţii româneşti, cei mai morali , mai simţiţi, mai demni oameni, cu toţii dezamăgiţi de prestaţiile sociale de până acum ale sferelor politice ce succed la guvernare, cei care nu şi-au găsit o formaţiune politică în care să aibă încredere şi să o susţină cu competenţele lor.
Există, dar , şansa partidelor neparlamentare, a celor necompromise în exerciţiul puterii, de a explora cu succes acest segment electoral , de a-l activa şi utiliza, atât ca reprezentare în organismele locale şi cele parlamentare cât şi ca forţă de susţinere electivă pe direcţiile ideologice şi programatice ale acestor formaţiuni politice, de angajare efectivă în servirea exemplară a tuturor cauzelor sociale ale ţării.
Această nouă alternativă , necompromisă, ar putea întrona ordinea în toate segmentele economice şi sociale, prin noi măsuri legislative, cu adevărat democratice şi sociale, care strict urmărite şi aplicate ar reuşi să asigure progresul general al României, aşa cum aceasta şi-l merită, cu prisosinţă, în rândul statelor civilizate din Europa şi din lume.
Ing. expert Gheorghe Apetroae - membru al Consiliului Naţional al Partidului Democrat Creştin, preşedinte al Organizaţiei judeţene Sibiu a PNDC şi consilier judeţean de Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu