Literatura, Abis dual, Gheorghe Apetroae Sibiu

Abis Dual
Te-am surprins în lupta
cu "Totul,"
sigur de victorie;
cu timpul ce-ţi fură,
câte puţin,
 fără griji
stropi de idei şi putere …
Crist de raze, în cădere
te frângi şi preschimbi
în plăcere;
de imanenţa revelării
nu-ţi faci probleme …
cu mâinile cuantice desfaci
tot câte una,
corolele de stele
şi deschizi libere,
porţile metagalactice …
"Totul " intră la tine …
îl priveşti şi-i zâmbeşti,
 eşti pe placul lui;
îl iubeşti şi cuprinzi
în mâna
ce-a dezmierdat, tânără,
cosiţele fetelor …
într-o mână ţii "Totul "…
a doua, pentru cine-i ?
mâinile nu sunt date
 fiecare,o eternitate ?
Da! "Totul " nu este numai
Unul
şi infinitul, în doi,
îl desfăşori:
tu, el: doi; polii: doi; ochii: doi;
buzele: două...
toate se-ntâlnesc, unesc
şi despart ne-nţeles…
Alt necuprins din "Totul" s-a desprins,
aleargă spre tine …
vrea să-l primeşti în cuvânt
 şi să crezi ce spune …
ca să-i fii pe plac, pentru el
 pregăteşti cealaltă mână …
Tu, să arăţi cât de mult îl iubeşti,
îl dezmierzi şi cuprinzi
cu a doua mână …
acum, mâinile îngemănate,
sub greutatea sferelor
fiecare, împreună
 simt mişcarea posibilă …
In mâinile tale, cu "Totul" se întâlnesc
 şi se iubesc câte două, sferele...
îşi fac de cap …
unele stele ascunse,
flămânde de limită,
sfărâmă şi înghit lanţul degetelor,
se conjugă-n secundă …
din impulsul unirii
fulgeră prin degete nemărginirile –
să prindă putere,
 să piardă putere,
în mâinile tale înfloresc
 sferele …
Un univers, la braţul altui univers,
e în iubirea celuilalt,
 fără somn …
în mâinile tale, alte lumi se nasc,
 cresc, sufăr şi mor fără sens …
cu surâsul stelelor
îţi dezgheaţă genele… –
dar până când pierd
şi câştigă-n putere mâinile tale, sferele ? …

Volumul „Despre ne-nceput”,
Editura Hermann, 1992