luni, 4 iulie 2011
sâmbătă, 25 iunie 2011
Literatura, Depăşirea trecerii-abis dual, Gheorghe Apetroae Sibiu
Abis Dual
Te-am surprins în lupta
cu Totul,
sigur de victorie;
cu timpul ce-ţi fură,
câte puţin,
fără griji
stropi de idei şi putere …
Crist de raze, în cădere
te frângi şi preschimbi
în plăcere;
de imanenta revelare
nu-ţi faci probleme …
cu mâinile cuantice desfaci
tot câte una,
corolele de stele
şi deschizi libere,
porţile metagalactice …
Totul intră la tine …
îl priveşti şi-i zâmbeşti,
eşti pe placul lui;
îl iubeşti şi cuprinzi
în mâna
ce-a dezmierdat, tânără,
cosiţele fetelor …
într-o mână ţii Totul …
a doua, pentru cine-i ?
mâinile nu sunt date
fiecare,o eternitate ?
Da! Totul nu este numai
Unul
şi infinitul, în doi,
îl desfăşori:
tu, el: doi; polii: doi; ochii: doi;
buzele: două...
toate se-ntâlnesc, unesc
şi despart ne-nţeles…
Alt necuprins din Tot s-a desprins,
aleargă spre tine …
vrea să-l primeşti în cuvânt
şi să crezi ce spune …
ca să-i fii pe plac, pentru el
pregăteşti cealaltă mână …
Tu, să arăţi cât de mult îl iubeşti,
îl dezmierzi şi cuprinzi
cu a doua mână …
mâinile îngemănate,
sub greutatea sferelor
fiecare, împreună
simt mişcarea posibilă …
In mâinile tale toate se-ntâlnesc
şi iubesc câte două, sferele
îşi fac de cap …
unele stele ascunse,
flămânde de limită,
sfărâmă şi înghit lanţul degetelor,
se conjugă-n secundă …
din impulsul unirii
fulgeră prin degete nemărginirile –
să prindă putere,
să piardă putere,
în mâinile tale înfloresc
sferele …
un univers, la braţul altui univers,
e în iubirea celuilalt,
fără somn …
în mâinile tale, alte lumi se nasc,
cresc, sufăr şi mor fără sens …
cu surâsul stelelor
îţi dezgheaţă genele… –
dar până când pierd
şi câştigă-n putere mâinile tale, sferele ? …
Poezii şi eseuri Volumul „Despre ne-nceput”, Editura Hermann, 1992
miercuri, 22 iunie 2011
Literatura, " De trecere, păzit", Gheorghe Apetroae Sibiu
III. ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
8.IV . DE TRECERE, PĂZIT
Netemător de boli şi-nşelăciuni
într-un apus - de răsărit stelar
un ne-ştiut nepăsător, te văd
efebul clawn, cel răsafăţat, aprins
de duhul orb al vrerilor demente…
În nicăieri, dorind, poţi să ajungi
sedus al mărilor de-amor şi beat
de eriginii zori, pictând pe ne-nceput,
oglinzi de cer în valuri realgar
ce le auzi, în semne ... să le-asculţi,
muşti lup din nesfârşitul bolţii…
Din ne-venit, te urci pe stânci,
a coborî-n absurd făclia sângelui-
crâmpei al unui gând adamic ...
sosirea-n turn, fiinţa a-ţi trezi,
bătătoreşti ne-cuviinţe-n dans,
damnând în gama Lunii un regat…
În somn agonic, zorii să îi culci
în frământări, dorinţele de astre,
adulmeci vlaga sânilor albaştri,
cuprinsul duhului de sfânt în simţ...
De-l vezi, nu-i de crezut, să-l crezi…
Că de ne-timp, învăluit, te pierzi,
pe râna cerului, de munci,cărunt
de câte- arunci din rostul vieţii -
prezentul tău de moarte în iubire…
îţi vezi lumina rece în oglinda firii…
cum te frîmânţi în glodul din irugă :
de trecere, păziţi părinţii în cu-vânt,
să-i însoţeşti,te uiţi-renunţi în tine ?!
de ce şi când eşti, treci, visând
în ei şi-n ingeri,cer şi în copilărie…
pe calea lor, te laşi minţit-pierdut…
Clepsidra umbrelor în ele - aprinse
din loc în loc o muţi, prin rugă,
în zei, în flori,în stele şi-n cu-vinte…
Sibiu, 1987
sâmbătă, 18 iunie 2011
Literatura,Mercenar de sofisme - despre cuprins, Gheorghe Apetroae Sibiu
III. ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
23 DESPRE CUPRINS
Norul aluniu de fluturi, e mintea ta,
plutind fantoşă în ireal, atinsă
de o unică fluorescenţă nocturnă ...
în zbucium trece, de sine împinsă,
să-i plângi câştigul frumuseţii târzii,
ca unui Protagoras abia împlinit:
mercenarul de sofisme…despre
cuprins...
cuprins...
Chiar şi sfârşitului, în clar, i-ai văzut
jocul pleoapei negre pe iris...
de-simţindu-i gândului, umbrele
adânci, încerci iubirile-n iubirea
unui Nevăzut... În el, ai simţit
pulsul crescut cu sângerie măsură…
Eşti un Gorgias, fără scrupule…
de Socrate hulit, adevărul îl porţi
fără sine, numai de teama preţuirii…
Un statornic de averi încă răpit
pe traveea puterii care te-a atins,
te plimbi, vestind halucinaţiile lumii...
Capul maculat cu alb ţi-i desgheocat
de necunoaşterea vieţii din urmă
iar vindecarea de convingeri rebele
ţi-i cu-vântul zefir şi... te înfricoşează
când, adiind, naşte din tine un sfânt...
Munca ta liberă, etern neplătită:
neînceput şi cuprins- himeric se însumă !…
Literatura, Mercenar de sofisme, Gheorghe Apetroae Sibiu
III. ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
23 . IV . MERCENAR DE SOFISME
Un cuprins de fluturi, e mintea ta,
plutind fantoşă în ireal, atinsă
de o unică fluorescenţă nocturnă ...
în zbucium trece, de sine împinsă,
să-i plângi câştigul frumuseţii târzii,
ca un Protagoras abia împlinit:
mercenarul de sofisme…
Chiar şi sfârşitului, în clar, i-ai văzut
jocul pleoapei negre pe iris,
de-simţindu-i gândului, umbrele
adânci, încerci iubirile-n iubirea
unui Nevăzut... În el, i-ai simţit,
pulsul crescut pe sângerie măsură…
Eşti un Gorgias, fără scrupule…
de Socrate hulit, adevărul îl porţi
fără sine, numai de teama preţuirii…
Un statornic şi de averi încă răpit
pe traveea puterii care te-a atins,
te plimbi, vestind halucinaţiile lumii...
Capul aluniu maculat ţi-i desgheocat
de necunoaşterea vieţii de pe urmă
iar vindecarea de convingeri rebele
ţi-i cu-vântul zefir şi te-nfricoşează.
când, adiind, naşte din tine un sfânt,
munca ta liberă, etern neplătită,
pe care ne-nceputul, himeric, o însumă !…
miercuri, 15 iunie 2011
Literatura, " El, Eminescu",Omagiu, Gheorghe Apetroae Sibiu
El, Eminescu
Din grădinile de aur
a cules ai lunii crini
să-i păstreze-n templul fiinţei
— candelabre de rubin
arc de cer, din El, cu-vântul
celei mai pure lumini...
Fruntea, boltă peste veacuri,
o înclină visător
să-şi revadă-n codri lacul,
strălucirea în izvor...
Pe azure văi de cuget,
cu ochi negri, lini, coboară
El, luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară...
Când pe harfele de unde
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipite-n grind,
El, ecouri între clipe,
le ascultă-n infinit...
Cu luna se plimbă-n trestii,
iar din cornul ei de-argint
îşi desfată nemurirea,
dă luminii dor şi gând ...
Teii încărcaţi de floare
ning miresme de amor...
El luceşte-n rostul vieţii
spre trecut şi viitor...
He, Eminescu
From the golden gardens
up he picked the lilies
of the moon
to guard them
in his being’s temple –
ruby chandeliers
archwayed blue,
within Himself,
the light of the purest light...
His brow, a dome over
the ages,
musingly inclines
to behold again his lake
in the woods,
the brightness
in the spring...
on blue valleys of thought he
descends
with his dark, calm eyes
This evening star of love,
among water lilies
shall he rise.
when on harps
of rippling waves
stars are falling
and start playing
selenary organs
on glittery waters,
waves scattered
on the store
He, the echo between moments,
infinitely senses them.
Along with the moonlight
he sweeps
the rushes, and its silvery horn
his immortality delights
and gives
melancholy
and thought to light.
the lime trees in full blossom
spread
the scents of love,
towards past and future gleaming,
full of meaning.
marți, 14 iunie 2011
Literatura, Sonata astrelor, Gheorghe Apetroae Sibiu
IV. SONATA AŞTRILOR
6.IV. CHLORIS
Pe-aldine roze lungi cărări,
din lutul tău îţi cântă orfic
însângerat de-nmugurire
un vid în răsăritul grav…
asculţi glasul străin, vuind
din razele ce limpezi curg
în despletiri din adevăr
pe iarba udă de lumină…
sunt flăcări, arce-n destrămări…
ne- linişti şi lungi aşteptări…
E prima, Chloris, cea-nflorită
în sânii rotunjiţi de El…
tot semănând pe cer alt cer,
şi regăseste-n ei vâltoarea
din Gangele cu- nfiorarea
prin trup, plăcerile-i cuminţi…
S-ocupi imensul, îl deşiri
un nor de fluturi : stele-n cârd,
ce cad , spre a le păstori…
le tot săruţi, să le seduci,
cu ele, rătăcind absurdul…
În turnul tău uşor le urci
prin venele- cărări albastre...
să le subjugi le răstigneşti
fiinţa lor, pe-a ta icoană
în patul cald al închinării
tot altelor iubiri lactee…
Eşti zeul ce presară –n flori
pe câmpul selenar din zori,
răsunet lung de nou ecou
adânc, pe-ntinsul singuratic
pe valul de topaz smaraldic,
regine - n galaxii , pe veacuri
galactice vele , pe larguri …
Din nostalgii şi din mister,
cu-o primavară -n mari iubiri,
lumina ei la proră-o urci,
pe frunte irişi să-ţi răsară,
tot semănând pe cer, alt cer...
Sibiu, 3.03. 1988
Abonați-vă la:
Postări (Atom)