g.a.s.

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 28 septembrie 2013

Literatura, Zvon, Gheorghe Apetroae Sibiu

IV.   SONATA  ASTRELOR                                     
 ZVON
 Tu , călător în  stele  bătuceşti  imensul
din cercul  timp - în vrerea lui pierdut!...
din necuvânt aduni iubiri în crini şi-n irişi
şi cazi rouă pe zorii în toamnă-ţi limonii,
sedus de-al zilelor amurg şi firea clipei!...
curgi aşteptări pe genele de stea, flămând
muşti din simţirea ei:  aprinderea de rug-
iubiri zidite sub travei la cerul petrecut
în zborul neştiut al ei printr-un neînceput:
lazur  în ametist  şi -n chihlimbare roze!..
 
Mai urci desculţ pe zare  profetic şi regal
trecutu-ţi rechemând angelic, intonând
corala inimii căzute în gândul constelar
al unei jumătăţi de stea, pe ţărmul realgar...
când în nebunele iubiri de astre, în plăceri
gemi tot  în despărţiri, de încă alte vreri!....
din lira ta,  a ei , cânţi nesfârşit sonetul,
şi de iubire Lunei, în fiecare val,  şoptiri-
o mare de-aşteptări şi-un cer de-mbrăţişări...
trăiri cum nu au fost, ce numai stelele le ştiu!...
 
Doineşti din flueru-ţi căzut din altă rugă,
de frica revederii  stelei tale-n umbră,
purtat de-al ei zefir din linişti renăscut,
din cerul,de iubire obosit, care te cheamă
în chinul frunzei ruginii de raze în foşniri
pe alei de amintiri...la bolţile trandafirii
îngemănat cu-o stea-n culori, fiori şi vise,
gemând în valul mării obosit de toamnă
s-apună-n clocotiri cu zilele - ţi rămase
la zvonul unui timp de...nouă primăvară!..
 G.A.S.

luni, 23 septembrie 2013

Literatura, Abis dual, Gheorghe Apetroae Sibiu

Abis Dual
Te-am surprins în lupta
cu "Totul,"
sigur de victorie;
cu timpul ce-ţi fură,
câte puţin,
 fără griji
stropi de idei şi putere …
Crist de raze, în cădere
te frângi şi preschimbi
în plăcere;
de imanenţa revelării
nu-ţi faci probleme …
cu mâinile cuantice desfaci
tot câte una,
corolele de stele
şi deschizi libere,
porţile metagalactice …
"Totul " intră la tine …
îl priveşti şi-i zâmbeşti,
 eşti pe placul lui;
îl iubeşti şi cuprinzi
în mâna
ce-a dezmierdat, tânără,
cosiţele fetelor …
într-o mână ţii "Totul "…
a doua, pentru cine-i ?
mâinile nu sunt date
 fiecare,o eternitate ?
Da! "Totul " nu este numai
Unul
şi infinitul, în doi,
îl desfăşori:
tu, el: doi; polii: doi; ochii: doi;
buzele: două...
toate se-ntâlnesc, unesc
şi despart ne-nţeles…
Alt necuprins din "Totul" s-a desprins,
aleargă spre tine …
vrea să-l primeşti în cuvânt
 şi să crezi ce spune …
ca să-i fii pe plac, pentru el
 pregăteşti cealaltă mână …
Tu, să arăţi cât de mult îl iubeşti,
îl dezmierzi şi cuprinzi
cu a doua mână …
acum, mâinile îngemănate,
sub greutatea sferelor
fiecare, împreună
 simt mişcarea posibilă …
In mâinile tale, cu "Totul" se întâlnesc
 şi se iubesc câte două, sferele...
îşi fac de cap …
unele stele ascunse,
flămânde de limită,
sfărâmă şi înghit lanţul degetelor,
se conjugă-n secundă …
din impulsul unirii
fulgeră prin degete nemărginirile –
să prindă putere,
 să piardă putere,
în mâinile tale înfloresc
 sferele …
Un univers, la braţul altui univers,
e în iubirea celuilalt,
 fără somn …
în mâinile tale, alte lumi se nasc,
 cresc, sufăr şi mor fără sens …
cu surâsul stelelor
îţi dezgheaţă genele… –
dar până când pierd
şi câştigă-n putere mâinile tale, sferele ? …

Volumul „Despre ne-nceput”,
Editura Hermann, 1992

joi, 19 septembrie 2013

Literatura, La mariaj II, Gheorghe Apetroae Sibiu

LA  MARIAJ   II
În largul poienii din pădurea
albastră,
la izvoarele serii colorate de toamnă,
Cerbul, plin de trufie,
în inima turmei,
un arcaş  dibaci  al coroanei tenebre,
adulmecă bolta,
suflarea  şi-aprinde…
săgeată cu  vârful de sceptru s-aruncă,
ia stelele -n coarne 
şi cerul la fugă..
toţi arborii vremii îi freamătă-n  vene!…

dar, de vânt îndemnaţi,
dinspre creste
în  haită, flămânzi, de cornul Lunei aprinşi,
câinii Proserpinei îl scoate din turmă,
colţii: raze-i înfing în coapsele-I albe,
gambele-i sfâşie,
spre luncă-l aleargă,
stele-n milerice salbe, copitele-i
scapără…
sângele serii îi curge din chişiţa neagră
şi cade sub stânci andaluze
în tunet,
cu-o ultimă spasmă,
în ultimul muget…
astrul de zi în apus, sub stei alunecă !...

Departe rămase, devreme, în ele
trezite
de urletul apelor însângerate de seară,
ciutele-l uită,
sorbind din izvoarele nopţii
al zilei crepuscul ,
dorinţele-şi fulgeră
lumină pe pajişte şi, îmbătate de vise
petrec  cerbul în uitare
cu-ai nopţii centauri,
şi-n tot alte valuri de raze  se scaldă…

In mersul bolţii , din noapte, pasc
zorii veciei :
flăcări  de sânge  în vrere,  dianic aprinse..
E iarăşi logodnă, 
 e nuntă-n tot cerul
şi e un rai de plăceri 
poiana albastră- a luminii !..  G.A.S.

sâmbătă, 17 august 2013

Literatura, Revederea din zori -Scriindu-ţi zodia pe un rac, G.A.S.

SCRIINDU- ŢI  ZODIA  PE  UN RAC/
 Din iulie, despleteai firii /
raze în împletiri crustacee- /
plasa soarelui la Suseni, /
în realgare încâlciri- /
cărările lungi platonice, /
scriindu-ţi zodia pe un rac!.. /
Devreme taciturn, furai /
neînceputului privirile /
cerului ochilor materni, /
leagănul de vindecare: /
umbrele neumbrelor…/
De mari emoţii mureai, /
înviind  şi tot învăţând /
zborul înalt dinăuntru... /
mai târziu buieciai /
în împărăţia condorilor /
cu simţirile de îngeri... /
cântai liturgic în vers /
nemărginitului senin: /
erai Orfeul prometeic /
şi şarpe iubirii adamice /
tot alunecând în infern /
pe culori de albastru, /
corindon şi travertin, /
de nesfârşit încolăcit!... /
Te urmăreau din priviri, /
zăpezile cu fluturi:  /
litere fluorine smaralde
de demiurgic început!... /
... şi fiecare zi a ta muşca /
cu caninii haosului /
din lunecosul nesfârşit… /

Gheorghe Apetroae Sibiu

joi, 15 august 2013

Literatura, Terasele - temple din Ocna Sibiului, Gheorghe Apetroae/ Sibiu

 TERASELE - TEMPLE  DIN  OCNA  SIBIULUI
   Pământul are preţul morţilor care s-au coborât în el…, Nicolae Iorga .../
Ajuns la  vechile terase, începi  să le  cânţi /
imnul antropic şi glia-n mână o frămânţi /
românilor semănători, Ardealului  preasfânt     /
cu vlaga din nelinişti sub crucea de mormânt /
 
în zorii  brazdelor de-atunci  croite-n deal /
cu plugul tras de boi şi truda de ţărani, /
mileniul devenirii lor într-un  mănos  hotar /
simbol de sacră  jertfă şi infinit uman! … /
 
dar asprul vânt le-a pustiit trecutul milenar, /    
 le-a îmbrăcat în doliu cu ţelina din deal  /
şi le-a jertfit rodirea pe rugul de altar /
al umbrei celor morţi, întinsă pe Ardeal!… /
 
Ei, temple - nlănţuind, în rod  le-a răsplătit  /
de generaţii munca, augustă  în cunună... /
azi asprul ger din veac cu moartea a cernit /
şi dezmierdarea gliei  a rămas străină... /
 
...Cuprinse de speranţa unor zări senine, /
s-au aruncat săgeţi şi-n lumea fiinţei tale   /                  
învăluind prin raze, vii jocuri de lumină, /
adâncu-ţi greu de rod al flăcării stelare... /
 
De  drag  le-ai coborât în tine, să le-admiri /
şi să le-aprinzi din ieri pe cerul vieţii tale, /
spre a reda -n lumini de nouă înviere, /
rodirea ancestrală , teraselor mistere… /
 
le-ai petrecut la horă iar şi-n jocuri noi /
alt ev  le-ai  slobozit, întoarcerea-n fiinţă, /
reverberându-ţi morţii, luminilor, chemări /
la cerul de ţărână, izvoare de credinţă... /
 
Legaţi cu-acelaşi lanţ de veacul umilinţei /
şi-al aşteptării grele, să zacă nelucrate, /
urmaşii celor duşi,  la ele  i-ai  chemat , /
de  plugul brazdei lor să râdă mângâiate … /
 
Cu drag de glie, iar le seamănă, le îngrijesc /
ca visul  celor duşi,  prin ei să se-mplinească … /
urmaşii templelor de ieri, veniţi, se rânduiesc /
cu torţe noi în mâini, de grijă strămoşească … /
 
- De vei trăi în rostul lor, cu Ele-n legământ, /
 răsplata muncii  tale cât holda e de mare! …   /
 Teraselor  milenii,  în lumea lor să le rămâi, /
  le-nalţi  săgeţile de rod cu vârfurile-n floare !…
  Ocna Sibiului 1987,  G.A.S.
       
 

sâmbătă, 10 august 2013

Literatura, Despre Rimbaud, geniul ... Gheorghe Apetroae Sibiu

   DESPRE  RIMBAUD , GENIUL VIZIONAR AL POEZIEI  /Gheorghe Apetroae Sibiu

        Vorbind de Arthur Rimbaud, trebuie să ne gândim la poetul vizionar, la lirismul  şi  demersurile social - mercantile extravagante transfigurate ale unui disipator de parnasianism, la promotorul creaţiei postmodeniste neestetizate, până la suprarealismul „ avant la lettre”, atât de bine conturat în poemele sale scrise într-o perioadă scurtă , şi mă refer, în primul rând, la poemul - capodoperă „Ofelia”, apoi la alte câteva poeme cu conotaţii vizionare şi orfice, printre care: ” Furiile cezarilor - Rages de cesars”; „ Memorie- Memoire”; „Velierul beat-Le bateau ivre”; ” Senzaţie”;  Calicii în biserică- Les pauvres a l-eglise”; „ Mişcare”; „Vertij”; „ Mâinile Ioanei - Maria- Les mains de Jeanne -Martie”;  „ Roman”; „ Sedentarii - Les assis”, apoi  la poemele  din Addenda - versuri în limba latină , reţinând de aici poemul „ Lupta dintre Hercule şi fluviul Achelaous”, cât şi la proza , ]n principal epistolară cuprinsă în ciclurile:” O şedere în iad-Une seison en enfer” şi „Iluminaţiile- Illuminations”.  
       Rene Char,  poetul şi filosoful francez contemporan suprarealismului promovat de cercurile pariziene cu sorginte în curentul Baudelaire şi Mallarme, fără a trece absent pe lângă Saint - John Perse şi chiar pe lângă prietenia lui Rimbaud  cu Paul Verlaine, până la intenţia  celui din urmă de a-l asasina pe Rimbaud, reuşeşte  să-l caracterizeze sentenţios pe Arthur Rimbaud , trubadurul comunard al asonanţelor eufonice şi acromatismelor semantice, experimentat şi concentrat, şi acesta, ca şi Char,  asupra temei războiului şi asupra schimărilor din peisajul politic francez al sfârşitului de secol 19, printr-un lirism cu tonuri profetice şi genezice, de inspiraţie holderliniană . Această caracterizare  reuşită este relevată  în epistola postumă  pe care  Char o va închina lui Rimbaud, celui  pentru care abisul îşi deschisese  prea repede porţile, pentru a-l acapara la numai 37 de ani, un postum  intitulat „ Ai făcut bine că ai plecat, Arthur Rimbaud” şi pe care am să-l redau integral, mai jos, în traducerea lui Aurel Rău:
        „Ai făcut bine că ai plecat, Arthur Rimbaud! Cei optsprezece ani ai tăi refractari la  prietenie, la reavoinţă, la prostia poeţilor din Paris, ca şi la zumzetul de albină stearpă al familiei tale ardeneze, cam nebună, ai făcut bine să-i risipeşti în vântul de larguri, să-i arunci sub cuţitul precocei lor ghilotine. Şi-a avut rostul să părăseşti  bulevardul lenişilor, cafenelele piş-lirelor, pentru infernul fiarelor, pentru negoţul de şiretlicuri şi bineţele celor umili./ Acest impuls absurd al trupului şi al sufletului, acest obuz ce-şi atinge ţinta făcând-o să explodeze e, chiar aşa, viaţa unui om!..Nu poţi, ieşind din copilărie, la infinit să-ţi sugrumi aproapele. Dacă vulcanii nu-şi prea schimbă locul, lava străbate marele vid al lumii şi îi aduce virtuţi care îi cântă în răni./   Ai făcut  bine că ai plecat, Arthur Rimbaud! Suntem câţiva care credem fără dovezi fericirea cu tine posibilă.”...
         Pentru a-l cunoaşte mai bine  pe Rimbaud se merită a parcurge cu atenţie  volumul ”  Rimbaud - Integrala poetică”  apărută la editura "Eminescu", în anul 1992, cu traducerea, prefaţa, tabelul cronologic şi notele de Petre Solomon,. În Integrală , criticul roman nu ezită să confirme constatarea lui Jean Cocteau: „ Rimbaud corespunde întocmai ideii, dramatice şi fulgurante, pe care oamenii şi-o fac despre geniu”.
        Cu intenţia unor  noi provocări în abordarea exegetică a creaţiei rimbaudiene voi prezenta chiar numai două părţi din poemul  fascinant   „ Ofelia”: „ On the black water where the stars are sleeping / Wihite Ophelia floats like a great lily; / Floatss very slowly, lying în her long veils... / - In the far-off woods you can hear them sound the mort,"....în traducere: -  Pe valul calm şi negru cu adormiri de stele,/ pluteşte Ofelia albă precum un mare crin./ Foarte încet pluteşte, culcată-n văluri grele / - La corn de vânătoare păduri vuiesc străin. „ şi o  o altă strofă tot din acest poem: „ Heaven! Love! Feedom! Wat a dream,oh poor crazed Girl! / You melted to him as snov does to a fire; / Your great visions stranglet your words / - And fearful Infinity terified your blue eye! - în traducere:  Amor! Cer! Libertate! Ce vis, biată Nebună! / Tu te topeai într-însul ca o zăpadă-n foc, / Cu  mari vedenii ţi-l sugrumau , furtună. / -Şi Infinitul groaznic va şterge albaştri-ţi ochi.”.
      Această prezentare are drept scop de a incita pe abservatorii fini ai curentului postmodernismului literar, la parcurgerea operei poetului şi  de a reliefa multitudinea   posibilittăţilor de abordare interpretativ- hermeneutică a textului literal, cu privire la poetica, stilistica şi versificaţia  unor creaţii poetice  încărcate semnificativ de suprarealism, chiar şi în contextul modernităţilor rugoase expuse în unele texte şi al subtilităţilor artistice ale acestui autor preocupat, în limita cunoaşterii sale, de o problematizare ontologică a universalităţii, şi aceasta,  prin argumentări personaliste analitice asupra existenţialului social contemporan în expresie literară, experimentate de autor în spaţii vitale largi, în scurta sa viaţă, abundent expuse pe tractul operei sale ..-

 Sibiu, 10.08.2013   


vineri, 9 august 2013

Literatura, Abisul barbar, G.A.S.

 ABISUL BARBAR/Gheorghe Apetroae Sibiu

 Cu nori în pajure de mult senin,
trăim misterele abisului, iubind…
al serii car de neguri  ne desparte…
 
pe alte treceri , o cadenţă  batem :
cu orgia din trecut, smerind un suflet,
eternul să-şi  deschidă dimineaţa…
 
pe rug să ardă vrerea în a lui tăcere
să curăţe de haos serile-n mistere,
tot câmpul ud al veşnicii materii…
 
dar vechi,  păcatul curge şi lasă curată
oglinda vieţii bolta în vorbe aruncată
de arderea seminţei în sărut rămasă
 
din Faust, când primim luminii jarul
Luceferi  vii, ochi  bolţilor albastre,
şi-n palmares, având întreg abisul,
 
ştim  a-l  petrece  grav spre nou altar,
într-un triumf al cremenei  smerite :
statui din trupuri care ard barbar ! …
  
Bucureşti, 12 septembrie, 1985